Europa își retrage aurul din SUA pe fondul tensiunilor geopolitice și al neîncrederii față de Washington

Băncile centrale europene își reorganizează rezervele de aur, transferând lingouri din Statele Unite către depozite din Europa, în contextul creșterii incertitudinilor geopolitice și al deteriorării relațiilor transatlantice. Tendința marchează o schimbare de strategie față de perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, când statele europene și-au trimis aurul peste Atlantic pentru a-l proteja.

Franța și-a retras integral aurul păstrat la Rezerva Federală din New York între iulie 2025 și ianuarie 2026. La rândul său, banca centrală a Olandei a transferat peste 78 de tone de aur din New York și alte șapte tone din Canada la Londra, invocând intensificarea tensiunilor geopolitice și necesitatea consolidării capacității de reacție în situații de criză.

Guvernatorul instituției olandeze, Olaf Sleijpen, a explicat că Londra, cel mai mare centru mondial de tranzacționare a aurului, oferă acces mai rapid la metalul prețios.

Repatrierea aurului nu este un fenomen nou. Germania a transferat sute de tone de aur la Frankfurt în perioada 2000–2017, iar Olanda a mutat 122,5 tone din New York la Amsterdam în 2014. În afara Europei, India și-a intensificat transferurile de aur începând din 2023.

Totuși, actualul val de relocări capătă o dimensiune geopolitică mai pronunțată. În Germania și Italia, țări care dețin a doua și, respectiv, a treia cea mai mare rezervă de aur din lume, unii parlamentari au cerut retragerea unor cantități suplimentare din SUA. Aceștia invocă inclusiv atitudinea președintelui american Donald Trump față de Europa și amenințările sale privind preluarea Groenlandei.

Banca Centrală a Germaniei a respins temerile privind siguranța rezervelor păstrate în New York, argumentând că orice amenințare la adresa acestora ar afecta credibilitatea sistemului financiar american.

Potrivit Consiliului Mondial al Aurului, băncile centrale urmăresc tot mai mult trei obiective: reducerea riscurilor asociate locului de depozitare, accesul fizic rapid la rezerve și posibilitatea de a tranzacționa aurul în condiții de criză.

Redistribuirea rezervelor nu înseamnă neapărat că statele intenționează să-și vândă aurul. Dimpotrivă, instituțiile financiare caută să-și consolideze securitatea prin diversificarea locurilor de depozitare și reducerea dependenței de infrastructuri financiare externe.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în anii următori, SUA au devenit unul dintre principalele locuri de păstrare a aurului străin. Acum, pe fondul incertitudinilor geopolitice, băncile centrale reevaluează această strategie, acordând o importanță tot mai mare controlului asupra rezervelor și accesului la acestea în situații de criză.