NATO trebuie să clarifice cinci probleme-cheie pentru a se pregăti de o posibilă confruntare cu Rusia

NATO urmează să negocieze noi obiective privind capacitățile militare ale statelor membre, necesare pentru apărarea Alianței în cazul unui posibil atac al Rusiei. Potrivit publicației Politico, citată de UNIAN, negocierile vor viza inclusiv stabilirea unor ținte pentru anul 2029, în condițiile în care oficiali europeni avertizează că Rusia ar putea fi pregătită până atunci să atace o țară membră a NATO.

Publicația Politico a identificat cinci probleme majore pe care Alianța trebuie să le soluționeze pentru a-și consolida capacitatea de apărare.

Prima ține de nivelul ambițiilor militare. Statele membre trebuie să stabilească ce efective militare și ce capacități de luptă sunt dispuse să pună la dispoziția Alianței, inclusiv în ceea ce privește trupele terestre și aviația necesare pentru apărarea statelor membre care dețin arme nucleare, precum SUA și Marea Britanie.

A doua provocare este compensarea eventualei reduceri a prezenței militare americane în Europa. Aliații se tem că Washingtonul ar putea retrage echipamente esențiale, inclusiv avioane de transport greu. Dacă până acum SUA acopereau în mare parte deficitul de capabilități al NATO, europenii ar putea fi nevoiți să găsească propriile soluții. Una dintre variante ar fi stabilirea unor obiective operaționale concrete, în locul impunerii unor tipuri specifice de armament.

A treia problemă vizează divergențele privind prioritățile regionale. După invazia rusă pe scară largă în Ucraina, atenția NATO s-a concentrat asupra flancului estic și, mai recent, asupra nordului Europei și Groenlandei. Unele state membre solicită însă mai multă atenție pentru flancul sudic și sud-estic, unde sunt semnalate riscuri legate de prezența mercenarilor ruși în Libia, folosirea migrației ca instrument de presiune, activitatea submarinelor și atacurile cu drone asupra navelor din Marea Neagră.

A patra dilemă privește echilibrul dintre investițiile în drone și dezvoltarea armamentului convențional. Experiența războiului din Ucraina a demonstrat rolul tot mai important al sistemelor fără pilot pe câmpul de luptă. În același timp, statele NATO trebuie să decidă cât vor investi în drone și tehnologii noi, fără să neglijeze tancurile, artileria și celelalte echipamente militare tradiționale. Problema este amplificată de dificultățile de recrutare și de îmbătrânirea populației în mai multe țări europene.

Amiralul francez Pierre Vandier a propus, în acest context, un model de actualizare periodică a echipamentelor militare, asemănător unui sistem de abonament, pentru a preveni învechirea tehnologiilor și a menține capacitatea de luptă.

A cincea problemă este valorificarea experienței Ucrainei. Statele membre NATO recunosc contribuția armatei ucrainene, călite în lupte, precum și progresele tehnologice ale acesteia în domeniul dronelor aeriene, maritime și terestre, al apărării antiaeriene, al rachetelor și al sistemelor digitale de comandă și control, inclusiv platforma Delta.

Unele țări susțin aprofundarea cooperării cu industria militară ucraineană. Altele atrag atenția că experiența războiului din Ucraina nu poate fi transferată integral în doctrina NATO, care pune accent pe manevre rapide, obținerea superiorității aeriene și lovituri de precizie de la distanță.

Potrivit Politico, aceste dezbateri vor influența modul în care Alianța își va distribui resursele, își va adapta strategiile și își va consolida apărarea în următorii ani.