Andrei Mațco - avocatul care pune probele și legea mai presus de orice: „Dosarele fabricate nu au ce căuta în justiție

Andrei Mațco este avocat și fost procuror, cu o experiență profesională acumulată atât în cadrul procuraturii, cât și în avocatură. A activat în cadrul Procuraturii municipiului Chișinău, unde a deținut funcția de șef adjunct al Secției judiciare și investigații generale.

Ulterior, și-a continuat activitatea în avocatură, fiind implicat în cauze complexe și în litigii care au vizat inclusiv decizii ale instituțiilor din domeniul justiției. A participat, de asemenea, la concursuri pentru funcții de conducere în organele procuraturii, inclusiv pentru funcția de șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

În mediul profesional este apreciat pentru rigoare, perseverență și o atitudine fermă față de respectarea legii și a procedurilor. În interviul de mai jos, Andrei Mațco vorbește despre experiența sa, despre rolul probelor într-un dosar penal, independența profesioniștilor din justiție și limitele care nu ar trebui depășite niciodată.

- Domnule Mațco, ați cunoscut sistemul de justiție atât din interior, ca procuror, cât și din perspectiva avocatului. Ce v-a învățat această experiență și ce considerați că este esențial pentru ca justiția să funcționeze corect?

- Cele două experiențe mi-au oferit posibilitatea să văd sistemul din două perspective diferite, dar complementare. Ca procuror, am înțeles responsabilitatea enormă pe care o presupune decizia de a acuza o persoană și importanța respectării stricte a procedurilor. Ca avocat, am înțeles și mai profund cât de important este dreptul fiecărei persoane la apărare și cât de necesar este ca fiecare acuzație să fie susținută prin probe.

În opinia mea, un dosar penal trebuie să pornească de la fapte și probe, nu de la o concluzie care trebuie ulterior justificată. Este foarte importantă această diferență. Dacă pornești de la o ipoteză și cauți doar elementele care o confirmă, există riscul să pierzi tocmai acele probe sau circumstanțe care contrazic acuzația.

Justiția trebuie să fie despre adevăr, nu despre confirmarea unei versiuni prestabilite. Iar profesionistul din domeniul juridic trebuie să aibă suficientă independență și integritate pentru a recunoaște și o probă care nu îi convine propriei poziții.

- În spațiul public apar periodic acuzații privind dosare „trase de păr”, construite artificial sau chiar bazate pe probe falsificate. Cât de periculoasă este o asemenea practică pentru sistemul de drept?

- Este una dintre cele mai grave probleme care poate apărea într-un sistem de justiție. Atunci când un dosar este construit artificial, consecințele nu se limitează la persoana vizată. Este afectată credibilitatea instituțiilor, a procurorilor, a avocaților și, în cele din urmă, a întregului sistem judecătoresc.

Un dosar penal nu poate fi un exercițiu de imaginație juridică. Dacă nu există probe suficiente, nu poți suplini această lipsă prin interpretări forțate, presupuneri sau prin încercarea de a adapta faptele la o anumită acuzație.

Un profesionist adevărat trebuie să fie capabil să spună: „Aici nu avem suficiente probe”. Acesta nu este un semn de slăbiciune. Din contra, este o dovadă de profesionalism.

La fel de important este ca nimeni să nu tolereze probe contrafăcute sau obținute ilegal. Dacă admitem că scopul justifică mijloacele, atunci distrugem însăși ideea de justiție.

- Sunteți descris de oameni care vă cunosc profesional drept un specialist exigent, care nu acceptă ușor compromisuri. Este important ca avocatul să fie „incomod” pentru sistem?

- Avocatul trebuie să fie incomod atunci când legea o cere. Dacă vede o încălcare de procedură și tace pentru a nu deranja pe cineva, atunci nu își îndeplinește rolul.

Avocatura presupune, înainte de toate, responsabilitate. În spatele fiecărui dosar există un om, o familie, o reputație, o afacere sau, uneori, libertatea unei persoane. Nu poți trata superficial asemenea lucruri.

Pentru mine, un avocat trebuie să verifice fiecare probă, fiecare procedură și fiecare argument. Nu este suficient să ai o opinie. Trebuie să o poți susține juridic.

Poate că această abordare îi face pe unii să te considere incomod. Dar profesia de avocat nu este una în care obiectivul principal trebuie să fie comoditatea.

- Despre dumneavoastră circulă și aprecierea că nu ați pierdut niciun dosar în care ați fost implicat. Cum comentați această afirmație?

- Sunt recunoscător celor care au această apreciere despre activitatea mea, dar cred că trebuie să fim foarte atenți atunci când vorbim despre astfel de lucruri. Un dosar juridic este mult mai complex decât o simplă statistică.

Pentru un avocat, succesul înseamnă să-și reprezinte clientul cu profesionalism, să utilizeze toate mijloacele legale disponibile și să se asigure că drepturile acestuia sunt respectate. Uneori, rezultatul poate fi o achitare. Alteori poate fi excluderea unei probe, încetarea unei proceduri, schimbarea încadrării juridice sau restabilirea unui drept.

Important este ca avocatul să nu renunțe înainte de a epuiza toate argumentele și mijloacele legale pe care le are la dispoziție.

Reputația profesională se construiește în ani de muncă. Nu poate fi inventată și nici obținută prin declarații. Ea se confirmă prin modul în care lucrezi și prin încrederea pe care ți-o acordă oamenii.

- Ați participat în repetate rânduri la concursuri pentru funcții importante în sistemul procuraturii, inclusiv pentru șefia PCCOCS. Ce v-a determinat să candidați și cum vedeți aceste concursuri?

- Am candidat pentru că am considerat că experiența mea profesională și viziunea mea asupra sistemului pot fi utile. Cred că profesioniștii trebuie să participe la astfel de procese și să nu lase instituțiile importante fără oameni care au experiență și o viziune clară.

Un concurs pentru o funcție de conducere trebuie să fie unul real, transparent și bazat pe criterii profesionale. Nu trebuie să fie o procedură prin care să fie confirmată o persoană deja aleasă informal.

Instituțiile de drept au nevoie de oameni independenți și competenți. Dacă funcțiile ajung să fie ocupate în funcție de conveniență și nu de profesionalism, consecințele se văd mai devreme sau mai târziu în calitatea actului de justiție.

- Ați contestat în instanță și anumite decizii ale instituțiilor din domeniul justiției. Cât de important este ca un jurist să aibă curajul să conteste chiar și deciziile unei instituții puternice?

- Este absolut firesc într-un stat de drept. Nicio instituție nu trebuie să fie deasupra legii. Faptul că o decizie este emisă de o instituție publică nu înseamnă că ea este automat corectă și nu poate fi contestată.

Avem proceduri judiciare tocmai pentru astfel de situații. Dacă consideri că un drept a fost încălcat sau că o decizie contravine legii, trebuie să existe posibilitatea de a o contesta.

Pentru mine, independența justiției nu este doar o sintagmă din discursurile oficiale. Ea începe cu independența profesională a fiecărui om care lucrează în sistem. Procurorul trebuie să poată spune „nu” atunci când nu există temei. Judecătorul trebuie să decidă potrivit legii și probelor. Iar avocatul trebuie să poată apăra interesele clientului fără teamă.

- Ce le-ați spune tinerilor juriști care intră astăzi în profesie și se confruntă cu un sistem despre care se spune adesea că este dificil și plin de presiuni?

- Să învețe permanent și să nu uite niciodată de ce au ales această profesie. Dreptul nu este doar despre articole și proceduri. Este despre oameni și despre consecințele pe care deciziile juridice le pot avea asupra vieții lor.

Să nu facă niciun compromis cu propria conștiință profesională. Dacă într-o zi li se va cere să susțină ceva despre care știu că este contrar legii, trebuie să aibă curajul să spună „nu”.

Poate că uneori acest lucru va costa. Poate că vei pierde o funcție, un avantaj sau o oportunitate. Dar există lucruri care, odată pierdute, nu mai pot fi recuperate. Integritatea profesională este unul dintre ele.

- După experiența dumneavoastră de procuror și avocat, mai aveți încredere că justiția din Republica Moldova poate deveni un sistem în care legea și probele să fie decisive?

- Da. Altfel, nu aș mai vedea rostul acestei profesii. Avem oameni foarte buni în sistem, avem juriști bine pregătiți și avem posibilitatea de a construi instituții puternice. Dar acest lucru presupune reguli clare și, mai ales, aplicarea lor consecventă.

Nu trebuie să reinventăm justiția. Principiile sunt deja cunoscute: legea trebuie respectată, probele trebuie să fie autentice și administrate legal, fiecare persoană trebuie să beneficieze de dreptul la apărare, iar instituțiile trebuie să răspundă pentru propriile decizii.

În final, cred că un lucru trebuie să rămână foarte clar: într-un stat de drept, nimeni nu trebuie condamnat pentru ceea ce „pare” că a făcut. Trebuie să existe probe. Iar dacă probele nu există, nu poți construi o condamnare din presupuneri.

Justiția trebuie să fie fermă atunci când există vinovăție demonstrată și la fel de fermă atunci când acuzația nu poate fi probată. Asta înseamnă, în esență, respectul pentru lege.