„Rassvet-3” nu ajunge pe orbita planificată. Ce urmărește Rusia cu noua sa rețea de sateliți

Rusia întâmpină dificultăți în dezvoltarea sistemului satelitar „Rassvet-3”, prezentat drept un echivalent al rețelei Starlink. Prima serie de sateliți, lansată în martie, nu a ajuns nici până acum la orbita de lucru anunțată inițial, de aproximativ 800 de kilometri.

Primii 16 sateliți „Rassvet-3” au fost lansați pe 23 martie 2026, de la cosmodromul Plesețk, cu o rachetă Soyuz-2.1b. Planul prevedea ca aparatele să se disperseze treptat și să urce până la orbita operațională. Unul dintre sateliți a coborât deja din orbită, iar ceilalți au rămas pentru o perioadă îndelungată la altitudini mai mici, unele dintre aparate fiind observate în zona 500–520 de kilometri.

Potrivit publicației ucrainene Defense Express, situația poate indica o revizuire a concepției inițiale a proiectului. Totuși, faptul că sateliții operează temporar la o altitudine mai mică nu demonstrează automat că proiectul a abandonat orbita de 800 de kilometri. Manevrele de dispersare și poziționare a sateliților pot fi efectuate etapizat, iar altitudinile mai joase pot facilita anumite operațiuni.

Pe 19 iulie, compania rusă „Bureau 1440” a lansat o a doua serie de 16 sateliți „Rassvet-3”. La începutul lunii august, aceștia se aflau pe o orbită inițială de aproximativ 316–323 de kilometri, urmând să fie ridicați și distribuiți ulterior.

O posibilă explicație pentru utilizarea unor orbite mai joase este legată de obiectivele militare ale sistemului. Fostul consilier al șefului Agenției Spațiale de Stat a Ucrainei, Andrei Kolesnik, susține că Rusia ar putea urmări nu doar acoperirea teritoriului său, ci și folosirea rețelei pentru transmiterea în timp real a imaginilor și pentru sprijinirea operațiunilor militare împotriva Ucrainei.

La altitudini mai mici, sateliții pot oferi, în anumite condiții, o calitate mai bună a transmisiei și o latență redusă, însă acoperirea unei suprafețe date necesită un număr mai mare de aparate. De aceea, alegerea orbitei reprezintă un compromis între numărul de sateliți, acoperire și performanța comunicațiilor.