Industria Republicii Moldova, concentrată în mâinile câtorva sute de companii. Expert: 350 de firme generează peste 80% din activitatea sectorului

Deși în Republica Moldova sunt înregistrate peste 5.000 de întreprinderi industriale, cea mai mare parte a activității sectorului este concentrată într-un număr restrâns de companii. Potrivit unei analize prezentate de economistul Ghenadie Ivașcenco, doar aproximativ 350 de întreprinderi generează peste 80% din activitatea industriei naționale.

Datele evidențiază și o puternică concentrare geografică a industriei. Chișinăul concentrează 59,5% din activitatea industrială a țării, fiind urmat de Bălți, cu 18%. Ungheni deține o cotă de 2,9%, Soroca – 2,1%, iar Cahul și Edineț – câte 1,3%.

În aceste condiții, economistul consideră riscantă intenția autorităților de a crea platforme industriale în fiecare localitate pentru a atrage investiții străine.

Nu orice platformă industrială va atrage investiții

Potrivit lui Ghenadie Ivașcenco, experiența statelor din Europa Centrală arată că investițiile industriale importante se concentrează, în principal, în regiunile care dispun deja de infrastructură, forță de muncă și o bază economică.

„Zeci de parcuri industriale din Polonia, Ungaria sau Slovacia rămân și astăzi goale, pentru că nu au reușit să atragă investiții. Trebuie să învățăm de la aceste țări nu doar ce au făcut bine, ci și ce încearcă astăzi să corecteze”, susține economistul.

În opinia sa, Republica Moldova ar trebui să renunțe la o abordare fragmentată și să concentreze resursele disponibile în jurul unor ecosisteme industriale deja funcționale.

Expertul recomandă dezvoltarea infrastructurii, logisticii, școlilor profesionale și a rețelelor de furnizori în zonele care dispun deja de un nucleu industrial.

Șase-șapte zone puternice în locul a zeci de platforme

Ivașcenco propune ca autoritățile să ia o decizie strategică pentru următorii cinci ani: fie să finanțeze aproximativ 30 de platforme industriale cu infrastructură limitată, fie să concentreze investițiile în șase-șapte zone industriale puternice, care ar putea deveni motoare economice regionale.

O altă recomandare este organizarea unui dialog direct cu marii producători. Economistul consideră că problemele reale ale sectorului pot fi identificate mai rapid prin discuții cu managerii companiilor care asigură cea mai mare parte a producției industriale.

Potrivit lui Ivașcenco, aproximativ 95% din industria Republicii Moldova este „controlată” în prezent de circa 500 de oameni.

„Aici, premierul are un avantaj pe care puțini prim-miniștri din Europa îl au. Îi poate aduna pe aproape toți într-o singură sală, la Palatul Republicii, și le poate pune o întrebare simplă: «Ce vă împiedică să produceți de două ori mai mult?»”, afirmă economistul.

În opinia sa, un asemenea dialog ar putea oferi autorităților o imagine mai clară asupra obstacolelor cu care se confruntă industria decât elaborarea unor noi strategii voluminoase.

Concluzia analizei este că, în locul dispersării resurselor în numeroase proiecte industriale, Republica Moldova ar putea obține rezultate mai consistente prin consolidarea câtorva centre economice capabile să atragă investiții, să creeze locuri de muncă și să dezvolte lanțuri locale de producție.